delegat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: delega] 1-4 Delegație (1-4).

delegat², ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 338 / Pl: ~ați, ~e / E: fr délégué, lat delegatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a primit o delegație (2). 3 smf (Reg) Deputat. 4 smf Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres, la o organizație națională sau internațională.

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o delegație, cu o anumită misiune. Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.

DELEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat. t. delegatus].

DELEGAT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus)

DELEGAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega

*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar.

delegată s. f., g.-d. art. delegatei; pl. delegate

delegată s. f., g.-d. art. delegatei; pl. delegate

delegată s. f., pl. delegate

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)