DANGA, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corozive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.

danga¹ sf [At: FURNICĂ, I. C. 140 / V: (înv) damăga, damga, damgă, (reg) ~la / Pl: ~le / E: tc damga] (Îrg) 1 Semn (cifră, literă, desen) făcut cu fierul roșu sau cu o substanță corosivă pe pielea unui animal domestic pentru a-l individualiza sau a-i marca proprietarul. 2 (Pex) Dungă pe spatele sau pe burta cabalinelor. 3 (Fig; rar) Stigmat. 4 (Pex) Unealtă din fier cu ajutorul căreia sunt însemnate animalele domestice sau pieile pentru tăbăcire.

DANGA, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.

DANGA, dangale, s. f. Semn făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau, mai rar, a vitelor, pentru a le marca. Iepe breze, Pintenoage la picioare, Cu dangale pă spinare. ȘEZ. III 212.

DANGA ~le f. Semn făcut cu fierul înroșit pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le putea recunoaște. /<turc. danga

dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ].

dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.

damăga sf vz danga

damga sf vz danga

damgă sf vz danga corectat(ă)

dangala sf vz danga¹

danga s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale

danga (rar) s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale, art. dangalele

danga s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale

danga (dangale), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).