DANDY, dandy, s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandi. – Pr.: dendi] – Din engl. dandy.

dandy sm vz dandi

dandy m. tânăr la modă.

dandi sm [At: AR (1844), 55¹ 61 / P: dendi / S și: dandy / Pl: ~ / E: eg, fr dandy] 1 Tânăr foarte elegant, îmbrăcat după ultima modă (adesea ducând o viață boemă). 2 (Pex) Bărbat de o eleganță rafinată, adesea exagerată.

DANDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: dendi] – Din fr., engl. dandy.

DANDI s.m. Tînăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy].^[1]

DANDI [DENDI] s. m. tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă. (< fr., engl. dandy)

DANDI [pr.: dendi] m. invar. 1) Tânăr elegant, cu maniere rafinate, îmbrăcat după ultima modă. 2) fam. depr. Bărbat de o eleganță exagerată, ridicolă. /<fr., engl. dandy^[1]

!dandy (engl.) [pron. dendi] s. m., art. dandyul [pron. dendiul]; pl. dandy, (rar) art. dandyi [pron. dendii]

!dandy (angl.) [pron. dendi] s. m., art. dandy-ul; pl. dandy, art. dandy-i

DANDY [dændi] (cuv. engl.) s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; p. ext. bărbat de o eleganță exagerată.