curcubetă sf [At: LB / V: (reg) cucurbătă, cucurbeată, cucur~-, cucurbete, cucurbită, ~bătă, ~bită, ~te sm, ~ețe sm / Pl: ~te / E: ml curcubita] (Reg) 1 (Șîc ~ porcească, ~te-de-nutreț, cucurbite-românești) Dovleac (Curcubita pepo). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-albă, ~de-betcă, ~-de-cuculă, ~-de-tras) Tigvă (Lagenaria siceraria). 3 (Îc) ~-buburoasă (sau râioasă) Bostan (Curcubita verucosa). 4 (Îc) Cucurb-porcească, (sau sălbatică) Mutătoare (Bryonia alba). 5 (Îf -te) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 (Fig) Vas făcut din fructul curcubetei (1), în care se păstrează lichide și care servea (înainte de apariția furtunului) și pentru scoaterea băuturilor din butoi Si: (reg) tâlv, tidvă, trăgace. 7 Curcubeu (3).

CURCUBETĂ, curcubete, s. f. (Transilv.) 1. Tigvă. 2. Dovleac. Fiind pleșugă... adică cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl-său în ochi. RETEGANUL, P. II 67. – Variantă: (regional) cucurbătă (SLAVICI, N. I 33) s. f.

CURCUBETĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac. 2. Tigvă. [Var.: curcubătă s. f.] – Lat. curcubita.

CURCUBETĂ ~e f. pop. rar 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigvă. /<lat. cucurbita

curcubetă f. V. cucurbetă.

cucurbătă sf vz curcubetă

cucurbeată sf vz curcubetă

cucurbetă sf vz curcubetă

cucurbete sm vz curcubetă

curcubătă sf vz curcubetă

curcubeată sf vz curcubetă

curcubete sm vz cucurbete

curcubețe sm vz curcubetă

curcubită sf vz curcubetă

cutcubețe sm vz curcubetă

CURCUBĂTĂ, CURCUBETĂ ... = CUCURBĂTĂ ...

CUCURBĂTĂ s. f. v. curcubetă.

cucurbetă (curcubetă) f. Tr. 1. bostan (Cucurbita pepo); 2. tidvă (Cucarbita lagenaria). [Lat. CUCURBITA].

cucúrbătă, V. curcubătă.

curcúbătă (Ban.), f., pl. ete (lat. cucúrbita, id.; fr. courge, pv. cogorde; it. corbezza [lat. cucurbĭtea]. Cp. cu curcubeŭ). Dovleac. – În Maram. cucúrbătă (?), în bibl. Petersbg. Ion, 4, 7, -étă, ca și’n Trans. și mrom.

curcubetă (reg.) s. f., g.-d. art. curcubetei; pl. curcubete

curcubetă (reg.) s. f., g.-d. art. curcubetei; pl. curcubete

curcubetă s. f., pl. curcubete

curcubetă (curcubete), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (< *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).

CURCUBETĂ s. v. dovleac, pepene, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

curcubetă s. v. DOVLEAC. PEPENE. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.

cucurbetă (curcubetă) s.f. (reg.) 1. bostan. 2. tigvă.

cucurbătă, cucurbete, (cuculbătă), s.f. – (reg.) 1. (bot.) Dovleac, bostan (Cucurbita Pepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Țeastă, craniu; tidva capului (Țiplea, 1906). – Lat. cucurbita „dovleac” (Scriban, MDA).