copiere sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 349 / V: (nob) ~iare / P: ~pi-ere / Pl: ~ri / E: copia] 1 Transcriere a unui text prin redarea exactă a conținutului Si: copiat¹ (1). 2 Reproducere fără originalitate a unei opere de artă Si: copiat¹ (2). 3 Imitare servilă a cuiva Si: copiat¹ (3). 4 Redactare a unei lucrări prin folosirea nepermisă a unei alte lucrări sau a altor surse de informație Si: copiat (4). 5 Plagiere. 6 (Teh) Prelucrare prin așchiere a unui model, pentru a rezulta o piesă cu un model identic.

COPIERE, copieri, s. f. Acțiunea de a copia; reproducere. – Pronunțat: -pi-e-.

COPIERE s.f. Acțiunea de a copia; copiat. [< copia].

COPIERE s. f. 1. acțiunea de a copia. 2. reproducere a unei imagini realizate pe un clișeu. 3. (tehn.) realizarea formei, a profilului unei piese, după un șablon. (< copia)

copiare sf vz copiere

copiere (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. copierii; pl. copieri

copiere (-pi-e-) s. f., g.-d. art. copierii; pl. copieri

copiere s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. copierii; pl. copieri

copiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf.s.

COPIERE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripție. (~ pe curat a compunerii.) 2. v. imitare.

COPIERE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripție. (~ pe curat a compunerii.) 2. imitare, imitație, (depr.) pastișare. (~ a stilului unui maestru.)