9 definiții pentru confinii
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
confinii sfp [At: HOGAȘ, DR. II, 165 / V: ~ne / E: fr confins] Graniță.
CONFINII s. f. pl. (Franțuzism înv.) Granițe, hotare. – Fr. confins (lat. lit. confinia).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CONFINII s.n. pl. (Liv.) Limite, granițe ale unei țări. [Cf. lat. confines, fr. confins].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFINII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat. confines, fr. confins)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*confíniĭ n. pl. (fr. confins, it. confíni, d. lat. confinium, pl. -nia, hotar, d. con-, împreună, și finis, hotar, fine. V. fine). Rar. Hotar, frontieră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
confine sfp vz confinii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confinii s. n. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFINII s. pl. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confinii s. pl. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F169) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
confinii, confiniisubstantiv feminin plural
etimologie:
- confins DLRM DN
- confinia DLRM DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.