conex, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnex / Pl: ~ecși, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găsește în legătură cu ceva. 2 a Care însoțește ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).

CONEX, -Ă, conexi, -e, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. Chestiuni conexe.

CONEX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

CONEX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

CONEX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus

conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.

conex adj. m., pl. conecși; f. conexă, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. conexă, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. sg. conexă, pl. conexe

conex, -xă, -ecși, -xe.

CONÉX, -Ă (< fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.