15 definiții pentru complezent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

complezent, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zant / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.

COMPLEZENT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].

COMPLEZENT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)

COMPLEZENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant

complezant, ~ă a vz complezent

*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezent adj. m., pl. complezenți; f. sg. complezentă, pl. complezente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLEZENT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

complezant, complezantă, adj. (înv.) gata de a servi pe cineva; îndatoritor, săritor, politicos.

Intrare: complezent
complezent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezent
  • complezentul
  • complezentu‑
  • complezentă
  • complezenta
plural
  • complezenți
  • complezenții
  • complezente
  • complezentele
genitiv-dativ singular
  • complezent
  • complezentului
  • complezente
  • complezentei
plural
  • complezenți
  • complezenților
  • complezente
  • complezentelor
vocativ singular
plural
complezant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezant
  • complezantul
  • complezantu‑
  • complezantă
  • complezanta
plural
  • complezanți
  • complezanții
  • complezante
  • complezantele
genitiv-dativ singular
  • complezant
  • complezantului
  • complezante
  • complezantei
plural
  • complezanți
  • complezanților
  • complezante
  • complezantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complezent, complezentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.