22 de definiții pentru cocoța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCOȚA, cocoț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

COCOȚA, cocoț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

cocoța vtr [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: cucuța, gogo~ / Pzi: cocoț, ~țez / E: nct] (Pfm) 1-2 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocoți (1-2). 3 A (se) așeza pe un loc mai ridicat Si: a (se) cocoți (3). 4 (Fig) A promova într-un mod dubios Si: a (se) cocoți (4).

COCOȚA, cocoț și cocoțez, vb. I. Refl. A se urca pe ceva, a se așeza pe un loc mai ridicat. Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43. Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33. [Un pui] a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10. Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320. ♦ Fig. A se ridica, a se înălța într-un post sau la o situație nemeritată. Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani [1899]; s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21.

A SE COCOȚA mă cocoț intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situație fără a merita. /Orig. nec.

A COCOȚA cocoț tranz. A face să se cocoațe. /Orig. nec.

cocoțà (gogoțà) v. 1. se zice despre păsări când s’așează pe o ramură de copaciu; 2. fig. a se așeza pe ceva înalt sau în locul cel mai bun. [Cf. cucuia].

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță.El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocoța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cocoț, 3 cocoață; conj. prez. 1 sg. să cocoț, 3 să cocoațe; imper. 2 sg. afirm. cocoață

cocoța (a ~) vb., ind. prez. 3 cocoață

cocoța vb., ind. prez. 1 sg. cocoț, 3 sg. și pl. cocoață

cocoța (ind. prez. 1 sg. cocoț, 3 sg. și pl. cocoață)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCOȚA vb. a se cățăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ pe zid.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocoța (cocoțez, cocoțat), vb. – A se urca, a se așeza pe un loc mai ridicat. – Var. cucuța, gogoța. Probabil der. de la rădăcina expresivă coc, cf. cucă „culme, vîrf”, cucuia „a se urca” (Pușcariu 424). Este puțin probabilă legătura cu cocoș pe care o propun Cihac, II, 67 și Tiktin. După Giuglea, Dacor., I, 495, din lat. cucutium; mai tîrziu, Giuglea, Dacor., IV, 1554, a propus un lat. *concaptiāre, de asemenea dificil.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoța, cocoțez, (cucuța), vb. refl. – A se cățăra (Faiciuc, 2008); a se urca (pe ceva mai ridicat). – Et. nec. (MDA); probabil din rădăcina coc, cf. cucă „culme, vârf”, cucuia „a se urca” (DER); lat. *cucutiare, der. de la cucutium „glugă”, a dezvoltat și sensul de „înălțime, vârf (de deal sau munte)”, cf. sin. gurguța (Pușcariu, Loșonți).

cucuța, vb. tranz. – (reg.) A ura. Obicei de Crăciun în Țara Codrului: „Copiii de 4-5 ani umblă în dimineața zilei de Crăciun a cucuța. De data aceasta nu mai colindă, ci spun numai: «Bună dimineața lui Crăciun!», iar după ce primesc darurile (nuci, colaci, mere), rostesc urări de tipul: «Câte paie pă casă / Atâtea băncute pe masă!»” (D. Pop, 1978: 50). Atestat în Trans., în var. cucuia. – Cf. cucuia (MDA).

cucuța, vb. tranz. – A ura. Obicei de Crăciun în Țara Codrului: „Copiii de 4-5 ani umblă în dimineața zilei de Crăciun «a cucuța». De data aceasta nu mai colindă, ci spun numai: «Bună dimineața lui Crăciun!», iar după ce primesc darurile (nuci, colaci, mere), rostesc urări de tipul: «Câte paie pă casă / Atâtea băncute pe masă!»” (D. Pop 1978: 50). – Et. nec.

Intrare: cocoța
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoață
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoț
(să)
  • cocoț
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoți
(să)
  • cocoți
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoțea
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoțez
(să)
  • cocoțez
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoțezi
(să)
  • cocoțezi
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
cucuța (a urca)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gogoța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocoța, cocoțverb

  • 1. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43. DLRLC
    • format_quote Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33. DLRLC
    • format_quote [Un pui] a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10. DLRLC
    • format_quote Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320. DLRLC
    • 1.1. figurat A promova într-un post sau la o situație nemeritată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani [1899]: s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.