ȘEZLONG, șezlonguri, s. n. Scaun pliabil pe al cărui schelet de lemn sau de metal este montată o pânză și al cărui spătar mobil se poate înclina după preferință. – Din fr. chaise-longue.

șezlong sn [At: SEBASTIAN, T. 36 / V: (fer) ședl~ / S și: chaise-longue / Pl: ~uri / E: fr chaise-longue] Scaun pliabil, pe al cărui schelet (de lemn sau de metal) este montată o pânză și al cărui spătar mobil se poate fixa într-o poziție mai mult sau mai puțin înclinată, după preferință.

ȘEZLONG, șezlonguri, s. n. Scaun pliabil pe al cărui schelet de lemn sau de metal este montată o pânză și al cărui spătar mobil se poate înclina după preferință. – Din fr. chaise-longue.

ȘEZLONG, șezlonguri, s. n. Un fel de scaun de pînză montată pe un schelet de lemn, care se poate strînge și întinde, putîndu-se sta în el așezat sau culcat aproape orizontal. Eu stau într-un șezlong cu fața în sus. BOGZA, A. Î. 659. A rămas încruntat pe șezlong. SEBASTIAN, T. 88. – Scris și: (după franțuzește) chaise-longue.

ȘEZLONG s.n. Scaun mare pentru odihnă, de formă specială, al cărui spătar se poate înclina după preferință. [< fr. chaise-longue].

ȘEZLONG s. n. scaun pliabil pentru odihnă, de formă specială, al cărui spătar se poate înclina după preferință. (< fr. chaise longue)

ȘEZLONG ~uri n. Scaun ușor și pliabil, constând dintr-o bucată de pânză fixată pe un schelet de lemn sau de metal. /<fr. chaise-longue

ședlong sn vz șezlong

șezlong s. n., pl. șezlonguri

șezlong s. n., pl. șezlonguri

șezlong s. n., pl. șezlonguri

șezlong