gevrea sf [At: (a. 1780) URICARIUL XI, 249/22 / V: cevrea, geavrea, giuvrea / Pl: ~ele / E: tc čevre] (Înv) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie.

† GEVREA (pl. -rele) sf. Batistă de mătase sau de pînză fină brodată; învăța cusături de vapeluri, de gevrele și de sangulii (I.-GH.); vicleana femeie scoase o ~ albă din buzunarul unei scurteici (FIL.) [tc. čevrè].

GEVREA, gevrele, s. f. (Învechit) Batistă de mătase sau de pînză brodată cu mătase și cu fir. Boccealîcuri... cu gevrele și cu brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134. Le muștruluia și le învăța cusături... de gevrele. GHICA, S. 295.

gevreà f. batistă de mătase brodată cu fir: cu gevrele și cu brânișoare de beteală OD. [Turc. ČEVRÈ].

gevreá și (vechĭ) cevreá f., pl. ele (turc. čevré, un fel de muselină fină). Rar. Basma brodată de matasă. Basma fină care se pune în haĭna mortuluĭ. – Și gĭuvrea, basma de ceremonie la țăranĭ (Bz.).

cevrea sf vz gevrea

geavrea sf vz gevrea

giuvrea sf vz gevrea

jevrea^[1] sfi vz gevrea

cevreá, V. gevrea.

gĭuvreá, V. gevrea.

gevrea (înv.) (desp. ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

gevrea (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele, art. gevrelele

gevrea s. f. (sil. -vrea), art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

gevrea (gevrele), s. f. – Basma, batic de mătase fină brodată. – Var. cevrea. Tc. cevre (Șeineanu, II, 179; Lokotsch 414), cf. ngr. τσεβρές, bg. dževre. Sec. XIX.