baretă¹ sf [At: BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) bărată (pl ~răți) / Pl: ~te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliță de postav sau catifea. 2 Bonetă pătrată. corectat(ă)

barétă² s.f. 1 Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. 2 Bonetă pătrată. pl. -e. /<fr. barrette, it. berretta, berretto.

*BARETĂ (pl. -ete) sf. Căciulă roșie (de lînă sau de pîslă), în patru colțuri, pe care o poartă cardinalii (🖼 379) [fr.].

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

BARETĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

BARETĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

BARETĂ² ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali).

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.

bărată sf vz baretă¹

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., pl. barete