14 definiții pentru bălăceală
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
bălăceală sf [At: PAMFILE, J. I, 58 / Pl: ~celi / E: bălăci + -eală] Zbenguială (mai mult joacă) în apă (la scăldat) Si: bălăcire (1), bălăcit1, (rar) bălăcitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăceálă s.f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). • pl. -celi. /bălăci + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂCEALĂ sf. Faptul de a bălăci prin apă, prin noroiu, etc.: copiii vor să înnoate, și izbutesc după multă ~ cu capul afund (ȘEZ.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă la scăldat. Bălăceala e bucuria copiilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂCEALĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bălăceală
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂLĂCEALĂ s. (reg.) știobâlcăială, știobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂCEALĂ s. (reg.) știobîlcăială, știobîlcăit, (prin Munt.) tîlbîcîială, tîlbîcîit. (~ prin apă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bălăceală, bălăceli s. f. vorbărie fără sens
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălăceală, bălăcelisubstantiv feminin
- 1. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tâlbâcâială tâlbâcâit știobâlcăială știobâlcăit
- Bălăceala e bucuria copiilor. DLRLC
-
etimologie:
- Bălăci + sufix -eală. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.