bulat sn [At: DAMÉ, T. 88 / Pl: ? / E: rs булатъ] Cuțit de dogar cu care se fac cercurile.

BULAT (pl. -te) sm. Cuțit de dogar, întrebuințat la facerea cercurilor (🖼 640) [tc.].

BULAT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

bulat n. cuțitul dogarului de făcut cercuri. [Rus. BULATŬ, oțel].

bulát n., pl. e (turc. nord bulat [d. pers. púlâd] oțel, de unde și rut. rus. pol. bulat, oțel). Cuțit dogăresc (de forma celuĭ de bucătărie).

bulat (reg.) s. n., pl. bulate

bulat (rar) s. n., pl. bulate

bulat s. n., pl. bulate

bulat (bulate), s. n. – Cuțit de dogar cu care se fac cercurile. Rus., rut. bulat „oțel”. În Mold., puțin folosit.

bulat s. sg. (fig.) cuțit

bulat, bulate, s.n. (reg.) cuțit de dogar.

bulat, bulate, s.n. Cuțit folosit în dogărie cu care se fac cercurile. ■ (top.) Bulat, vârf (683 m) situat între Tăuții de Sus, Chiuzbaia și Ferneziu; Bulat, top. în com. Dumbrăvița. – Din ucr. bulat „oțel” (DER, MDA).

bulat, bulate, s.n. – Cuțit folosit în dogărie cu care se fac cercurile. ♦ (top.) Bulat, vârf (683 m) situat între Tăuții de Sus, Chiuzbaia și Ferneziu; panoramare spre depresiunea Baia Mare (Portase, 2000: 153). – Din ucr., rus. bulat „oțel” (DER, Șăineanu, MDA); din tc. bulat (Scriban, DLRM).