BRIGADĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

brigadă sf [At: (a. 1893) URICARIUL XXII, 475 / Pl: ~găzi / E: fr brigade] 1 (Mil) Unitate militară mare, formată dintr-un număr variabil de regimente, batalioane și divizioane. 2 Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați, adesea, pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3 (Îs) ~ silvică Subunitate silvică formată din unul sau mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4 (Înv; îs) ~ artistică (de agitație) Colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care facea parte.

brigadă s.f. 1 Formație (stabilă) de lucru, compusă din mai multe persoane (muncitori, polițiști etc.), organizate adesea pe echipe, cu un anumit scop, cu un anumit profil, care îndeplinesc în comun anumite sarcini de serviciu; echipă. ◊ Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. (în trecut) Brigadă artistică = colectiv de artiști amatori, care prezentau programe artistice (scurte) inspirate din viața comunității din care faceau parte. Brigadă școlară = formă de organizare a unui colectiv de elevi cu scopul instruirii lor profesionale. 2 (milit.) Mare unitate militară, mai mică decît divizia, formată din două sau trei regimente din aceeași armă. ♦ Mare unitate navală alcătuită din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) și două-trei nave mici (vedete). 3 (ist.) Brigăzi internaționale = mari unități militare constituite, în Spania, din voluntari de diferite naționalități, în războiul din 1936-1939. Brigăzile negre = corp militar al membrilor Partidului Fascist Italian, care lupta împotriva partizanilor. • pl. -ăzi. /<fr. brigade, rus. бригада, germ. Brigade, it. brigata.

*BRIGADĂ (pl. -ăzi) sf 1🎖️ Corp de trupe, alcătuit din două regimente, sub comanda unui general; general de ~ 👉 GENERAL ¶ 2 O ceată mai mică de agenți de poliție, sau de jandarmi, de sergenți de oraș care se află sub comanda unui brigadier [fr.].

BRIGADĂ, brigăzi, s. f. 1. Mare unitate militară, formată dintr-un număr variabil de regimente, batalioane și divizioane. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane, și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

BRIGADĂ, brigăzi, s. f. 1. Echipă de muncitori organizată în spirit socialist, în vederea îndeplinirii unei anumite sarcini de producție (în fabrici, în uzine, pe șantiere etc.). Brigada [tractoriștilor] începuse, ca de obicei, curățatul de fiecare zi al motoarelor. MIHALE, O. 434. Colhozul este format din brigăzi, fiecare brigadă are cite un șef și la rîndul ei brigada este compusă din echipe. SAHIA, U.R.S.S. 98. ◊ Brigadă de producție = echipă de muncitori agricoli, reprezentînd forma de bază a organizării muncii în gospodăriile agricole colective, care-și desfășoară activitatea într-un sector delimitat (zootehnic, viticol, legumicol, de cîmp etc., avînd caracter permanent și stabil. Brigada de producție este forma de buză a organizării muncii în gospodăria colectivă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. Brigadă de calitate v. calitate. Brigadă de bună deservire v. deservire. Brigadă de șoc v. șoc. 2. Subunitate (în administrația pădurilor din cuprinsul unui ocol silvic) condusă de un brigadier silvic și constituită, la rîndul ei, din două sau mai multe cantoane. 3. Corp de trupe alcătuit din două regimente din aceeași armă. (în trecut) General de brigadă.

BRIGADĂ, brigăzi, s. f. 1. Echipă de muncitori organizată în spirit socialist, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. ◊ Brigadă de producție = echipă de muncitori agricoli, reprezentînd forma de bază a organizării muncii în gospodăriile agricole colective, care-și desfășoară activitatea într-un sector delimitat și care are caracter permanent și stabil. 2. Subunitate silvică formată din mai multe cantoane (2) și condusă de un brigadier silvic. 3. Corp de trupe alcătuit din două regimente din aceeași armă. – Fr. brigade (rus brigada).

BRIGADĂ s.f. 1. Echipă organizată pentru anumite sarcini de producție. ◊ (Ieșit din uz) Brigadă artistică (de agitație) = echipă artistică de amatori (care, în programe scurte, își propuneau să facă agitație politică în jurul problemelor importante din viața unei colectivități). 2. Unitate militară compusă din două sau trei regimente din aceeași armă. 3. Subunitate silvică formată din mai multe cantoane (2) și supravegheată de un brigadier silvic. [Pl. -găzi, -gade. / < fr. brigade, rus. brigada].

BRIGADĂ s. f. 1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție. ◊ formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte. 2. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc. 3. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia. ◊ mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) ◊ ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939. 4. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

BRIGADĂ ~ăzi f. 1) Formație militară amplă, superioară regimentului. 2) Formație de lucru, compusă, în special, din muncitori sau din țărani, adesea împărțiți în echipe, în vederea realizării anumitor sarcini de producție. * ~ silvică subunitate a ocolului silvic, care îngrijește anumite suprafețe de pădure. [G.-D. brigăzii] /<fr. brigade, rus. brigada

brigadă f. 1. corp de trupe, compus din două regimente și comandat de un general; 2. jandarmi reuniți sub ordinele unui subofițer.

*brigádă f., pl. e și ăzĭ (fr. brigade, d. it. brigata, ceată. V. brigand). Doŭă regimente reunite supt comandamentu unuĭ general. Escŭadă de gardiștĭ orĭ de jandarmĭ supt ordinu unuĭ șef.

brigadă s. f., g.-d. art. brigăzii; pl. brigăzi

brigadă s. f., g.-d. art. brigăzii; pl. brigăzi

brigadă s.f., g.-d. art. brigăzii; pl. brigăzi

brigadă, pl. brigăzi

brigadă, -găzi.

+general de brigadă s. m. + prep. + s. f.

brigadă (brigăzi), s. f. – 1. Mare unitate militară. – 2. Formație de lucru pe schimburi sau pe faze. – Fr. brigade. – Der. brigadier (înv., brigadir, bragadir), s. m. (general de brigadă; în armată, grad inferior), din fr. brigadier.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.