BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

bourel, -ea s.m., adj. 1 s.m. Dim. al lui bour. Vițăluși și bourei se prăbușeau (CAM.). ♦ Analog, (reg.) Melc. Rămînea cu ceasurile să se uite la bourei (AGÂR). 2 s.m. Fig. Mamelon. Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.). 3 adj. Care are coame ca ale bourului; bourean. • sil. bo-u-. pl. -ei, -ele. /bour + -el.

BOUREL I. sm. 1 🐒 = dim. BOUR 1 ¶ 2 Trans. 🐙 Melc (prin asemănarea antenelor acestuia cu coarnele bourului) (BUD.) (PĂC.) ¶ 3 🐦 = PITULICE ¶ 4 🐙 = RĂDAȘCĂ. II. adj. 1 Cu coarne ca ale bourului: boi bourei ¶ 2 pr. anal. Țeapăn, tare: Cu țîțele bourele, Chiar ca două turturele (STAM.) sînii bourei (DEM.); ‼ sm.: de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.).

BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOUREL², -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-.

BOUREL², -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.

BOUREL ~ea (~ei, ~ele) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el

!bourel¹ (desp. bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourică, pl. bourele

!bourel¹ (bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourea, pl. bourele

bourel adj. m., s. m., pl. bourei; f. sg. bourea, pl. bourele