18 definiții pentru boccegiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCCEGIU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagiu s. m.] – Din tc. bohçacı.

boccegiu sm vz bocceagiu

boccegiu s.m. v. bocceagiu.

BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.

BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.

BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.

BOCCEAGIU s. m. v. boccegiu.

bocceagiu sm [At: DA / V: ~ceg~ / Pl: ~ii / E: tc bohçaci] (Înv) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ață, ace) Si: tolbaș, coropcar, marchitan, mămular.

bocceagiu s.m. (înv.) 1 Persoană care făcea sau vindea boccele. 2 Negustor ambulant de mărunțișuri. • pl. -gii. și boccegiu s.m. /<tc. bohçaci.

BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegiu s. m.] – Din tc. bohçacı.

BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Învechit) Negustor ambulant care-și purta marfa în spate, într-o boccea. Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă), cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. – Variantă: boccegiu (ALECSANDRI, T. 19) s. m.

BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegiu s. m.] – Tc. bohçacı.

BOCCEAGIU ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci

bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ce-și poartă marfa într’o boccea. [Turc. BOGČADJI].

bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul; pl. boccegii, art. boccegiii (desp. -gi-ii)

boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul, pl. boccegii, art. boccegiii (-gi-ii)

bocceagiu s. m., art. bocceagiul; pl. bocceagii, art. bocceagiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCCEAGIU s. v. marchitan.

bocceagiu s. v. MARCHITAN.

Intrare: boccegiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccegiu
  • boccegiul
  • boccegiu‑
plural
  • boccegii
  • boccegiii
genitiv-dativ singular
  • boccegiu
  • boccegiului
plural
  • boccegii
  • boccegiilor
vocativ singular
  • boccegiule
plural
  • boccegiilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocceagiu
  • bocceagiul
  • bocceagiu‑
plural
  • bocceagii
  • bocceagiii
genitiv-dativ singular
  • bocceagiu
  • bocceagiului
plural
  • bocceagii
  • bocceagiilor
vocativ singular
  • bocceagiule
plural
  • bocceagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boccegiu, boccegiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă», cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.