18 definiții pentru boccegiu
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOCCEGIU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagiu s. m.] – Din tc. bohçacı.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
boccegiu sm vz bocceagiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boccegiu s.m. v. bocceagiu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BOCCEAGIU s. m. v. boccegiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bocceagiu sm [At: DA / V: ~ceg~ / Pl: ~ii / E: tc bohçaci] (Înv) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ață, ace) Si: tolbaș, coropcar, marchitan, mămular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bocceagiu s.m. (înv.) 1 Persoană care făcea sau vindea boccele. 2 Negustor ambulant de mărunțișuri. • pl. -gii. și boccegiu s.m. /<tc. bohçaci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegiu s. m.] – Din tc. bohçacı.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Învechit) Negustor ambulant care-și purta marfa în spate, într-o boccea. Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă), cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. – Variantă: boccegiu (ALECSANDRI, T. 19) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegiu s. m.] – Tc. bohçacı.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BOCCEAGIU ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ce-și poartă marfa într’o boccea. [Turc. BOGČADJI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul; pl. boccegii, art. boccegiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul, pl. boccegii, art. boccegiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bocceagiu s. m., art. bocceagiul; pl. bocceagii, art. bocceagiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCCEAGIU s. v. marchitan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bocceagiu s. v. MARCHITAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
boccegiu, boccegiisubstantiv masculin
- 1. Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă», cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. DLRLC
-
etimologie:
- bohçacı DEX '98 DEX '09