15 definiții pentru bleot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

bleot, ~oa smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ~oată, blot, ~oa / Pl: ~oți, ~oate / E: ger blöd] (Îvp) 1-2 (Om) tont.

bleot, bleoa adj. (reg.) Prost, nătîng. ◊ (subst.) Mă, bleotule! (POP.). • pl. -ți, – te. /<germ. blöd.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. bleg. (Substantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă.N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătîng. – Germ. blöd.

bleot a. prost, tont, stângaciu. [Germ. BLÖD, printr’un intermediar săsesc].

bleot, bleoátă (eo dift.) adj. (germ. sas. blöd). Munt. Foarte prost, tîmpit. Adv. A vorbi bleot. V. plĭurd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoa (desp. bleoa-), pl. bleoate

bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoată, pl. bleoate

bleot adj. m., pl. bleoți; f. sg. bleoată, pl. bleoate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bleot adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bleot (bleoată), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost).

Intrare: bleot
adjectiv (A45)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleot
  • bleotul
  • bleotu‑
  • bleoa
  • bleoata
plural
  • bleoți
  • bleoții
  • bleoate
  • bleoatele
genitiv-dativ singular
  • bleot
  • bleotului
  • bleoate
  • bleoatei
plural
  • bleoți
  • bleoților
  • bleoate
  • bleoatelor
vocativ singular
  • bleotule
  • bleoate
  • bleoa
  • bleoato
plural
  • bleoților
  • bleoatelor
bliot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
blot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleot, bleoaadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.