12 definiții pentru bihuncă
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIHUNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
BIHUNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bihuncă sf [At: BUL. FIL. VI, 163 / V: -hoan- (pl: -hoance) / E: ucr бигунки] 1 Trăsură ușoară (de obicei un scăunel pe două roți) trasă de un singur cal, pentru alergările la trap. 2 Trăsură ușoară cu patru roți, trasă de un cal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bihuncă s.f. (reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal, cu o banchetă așezată de-a lungul pe care conducătorul stă călare. • pl. -ci. /<ucr. бігчнки.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIHUNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți și o banchetă așezată de-a lungul, pe care conducătorul stă călare. Umbla pe moșie încălecat pe o bihuncă de curse; îl ducea în trap întins un harmăsar negru. SADOVEANU, M. C. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIHUNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, avînd așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIHUNCĂ ~ci f. înv. Trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bihúncă f., pl. ĭ (rus. bĭegunók, pl. -nki, alergător). Trăsură ușoară care se compune dintr’o scîndură (pe care șezĭ călare) pusă pe patru roate saŭ numaĭ dintr’un loc de șezut pe doŭă roate și care se întrebuințează la învățat caiĭ la trap frumos. (V. teleagă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bihoancă sf vz bihuncă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bihuncă (reg.) s. f., g.-d. art. bihuncii; pl. bihunci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bihuncă (reg.) s. f., g.-d. art. bihuncii; pl. bihunci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bihuncă s. f., g.-d. art. bihuncii; pl. bihunci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bihuncă (bihunci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bihuncă, bihuncisubstantiv feminin
- 1. Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Umbla pe moșie încălecat pe o bihuncă de curse; îl ducea în trap întins un harmăsar negru. SADOVEANU, M. C. 21. DLRLC
-
etimologie:
- bihunky DEX '98 DEX '09