bazofilie sn [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr basophilie] (Blg) 1 Însușirea de a fi bazofil. 2 Prezență excesivă a bazofilelor.

bazofilíe s.f. (biol.) 1 Proprietate a unei structuri celulare sau tisulare de a prezenta afinitate selectivă pentru coloranții bazici. 2 (impr.) Prezență excesivă a leucocitelor bazofile. • g.-d. -iei. /<fr. basophilie.

BAZOFILIE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

BAZOFILIE s. f. 1. însușirea de a fi bazofil. 2. creșterea excesivă a numărului de leucocite din sânge. (< fr. basophilie)

bazofilie s. f., pl. bazofilii

BAZO- „mers, deplasare; baze, bazic”. ◊ gr. basis „mers, deplasare, sprijin, bază” > fr. baso-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bazo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., leucocit bazofil; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., absența leucocitelor bazofile din sînge; ~eritrocit (v. eritro-, v. -cit), s. n., globulă roșie cu punctații bazofile, care apare în intoxicațiile cu plumb; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru coloranții bazici; ~filemie (v. -fil₁, v. -emie), s. f., ansamblul leucocitelor bazofile din sînge; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Afinitate pentru coloranții bazici. 2. Creștere excesivă a numărului de leucocite bazofile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a cădea din mers.