23 de definiții pentru aromân(c)ă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMÂNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

AROMÂNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectat(ă)

aromâncă sf [At: DA ms / V: arm~ / Pl: ~nce / E: aromân + -că] Femeie aromână (1).

AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÎN2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎNCĂ, aromînce, s. f. Aromînă2.

ARMÎN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromîn.

AROMÎN, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromîn. [Var.: armîn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armîn (<lat. romanus).

AROMÎNCĂ, aromînce, s. f. Aromînă (1). – Din aromîn + suf. -că.

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo. [G.-D. aromâncei] /aromân + suf. ~

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromâncă (persoană) s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce

aromâncă s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce

aromâncă s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (~ din Albania.)

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (O ~ din Albania.)

Intrare: aromân(c)ă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâncă
  • aromânca
plural
  • aromânce
  • aromâncele
genitiv-dativ singular
  • aromânce
  • aromâncei
plural
  • aromânce
  • aromâncelor
vocativ singular
  • aromâncă
  • aromânco
plural
  • aromâncelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
  • armâ
  • armâno
plural
  • armânelor
armâncă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
  • aromâ
  • aromâno
plural
  • aromânelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromân, aromânisubstantiv masculin
aromâncă, aromâncesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român. DEX '09 DEX '98

aromâncă, aromâncesubstantiv feminin

  • 1. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Aromân + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.