16 definiții pentru apucător (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APUCĂTOR, -OARE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreț. 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

apucător, ~oare [At: VARLAAM, C. 382 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apuca + -(ă)tor] 1 a Care apucă (1). 2-3 smf, a (Prt) (Persoană) care-și însușește (cu lăcomie) ce nu este al său. 4 a (Fig; d. oameni) Lacom. 5-6 sn (Teh) (Partea activă a unui) aparat cu care se apucă (1) o sarcină pentru a o ridica și transporta. 7 sf (La un instrument de apucat) Falcă. 8 sn (La un instrument de apucat) Gheară. 9 sf (Bot; reg) Talpa gâștei (Leonurus cardiaca).

APUCĂTOR I. adj. sm. f. 1 Care apucă 2 Jefuitor, răpitor, lacom: Tătarii sînt lupi ~i, pradă, robesc, bat și căznesc pre creștini (MUST.). II. APUCĂTOARE sf. 🔧 Fiecare din cele două fălci ale unui clește (DAM.).

APUCĂTOR, -OARE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreți 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

APUCĂTOR2, -OARE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (mai ales cu sens peiorativ) care are obiceiul de a lua, de a-și însuși un lucru al altuia; lacom, hrăpăreț.

APUCĂTOR2, -OARE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor.

APUCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) și substantival Care apucă. 2) fig. (despre persoane) Care este lacom; hrăpăreț. /a (se) apuca + suf. ~ător

apucător a. care apucă cu iuțeală sau lăcomie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apucător1 adj. m., pl. apucători; f. sg. și pl. apucătoare

apucător1 adj. m., pl. apucători; f. sg. și pl. apucătoare

apucător adj. m., pl. apucători; f. sg. și pl. apucătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APUCĂTOR adj. aprig, hrăpăreț, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om tare ~. )

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apucător, -oare, apucători, -oare, adj. 1. Care apucă. 2. (fig.) Hoț, lacom: „Șugătanii-s lupi, păntru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi, 1925: 316). – Din apuca + suf. -ător (MDA).

apucător, -oare, apucători, -oare, adj. – 1. Care apucă. 2. (fig.) Hoț, lacom: „Șugătanii-s lupi, păntru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi, 1925: 316). – Din apuca (< lat. aucupare „a vâna păsări, a prinde în laț”) + suf. -ător (DEX, DLRM, MDA).

Intrare: apucător (adj.)
apucător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucător
  • apucătorul
  • apucătoru‑
  • apucătoare
  • apucătoarea
plural
  • apucători
  • apucătorii
  • apucătoare
  • apucătoarele
genitiv-dativ singular
  • apucător
  • apucătorului
  • apucătoare
  • apucătoarei
plural
  • apucători
  • apucătorilor
  • apucătoare
  • apucătoarelor
vocativ singular
plural
apucătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucătoriu
  • apucătoriul
  • apucătorie
  • apucătoria
plural
  • apucătorii
  • apucătoriii
  • apucătorii
  • apucătoriile
genitiv-dativ singular
  • apucătoriu
  • apucătoriului
  • apucătorii
  • apucătoriei
plural
  • apucătorii
  • apucătoriilor
  • apucătorii
  • apucătoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apucător, apucătoareadjectiv

  • 1. Care apucă, cu care se apucă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Apuca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.