opțiuni
  • info

24 de definiții pentru anticar (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICAR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICAR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

anticar2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

*ANTICAR 👉 ANTICUAR.

ANTICAR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICAR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICAR s.m. Cel care se ocupă cu vînzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICAR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICAR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

anticariu sm vz anticar2

anticvar sm vz anticar2

*ANTICUAR, *ANTICAR sm. ⚚ Negustor de cărți sau de lucruri de artă vechi [germ. Antiquar].

ANTICVAR s.m. v. anticar.

anticvar m. V. anticar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari

anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari

anticar (persoană) s. m., pl. anticari

anticar (nu: antiquar)

anticar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTICAR s. v. arheolog.

ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.

ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.

anticar s. v. ARHEOLOG.

Intrare: anticar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticar
  • anticarul
  • anticaru‑
plural
  • anticari
  • anticarii
genitiv-dativ singular
  • anticar
  • anticarului
plural
  • anticari
  • anticarilor
vocativ singular
  • anticarule
  • anticare
plural
  • anticarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvar
  • anticvarul
  • anticvaru‑
plural
  • anticvari
  • anticvarii
genitiv-dativ singular
  • anticvar
  • anticvarului
plural
  • anticvari
  • anticvarilor
vocativ singular
  • anticvarule
  • anticvare
plural
  • anticvarilor
anticariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticariu
  • anticariul
  • anticariu‑
  • anticarie
  • anticaria
plural
  • anticarii
  • anticariii
  • anticarii
  • anticariile
genitiv-dativ singular
  • anticariu
  • anticariului
  • anticarii
  • anticariei
plural
  • anticarii
  • anticariilor
  • anticarii
  • anticariilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anticar, anticarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: buchinist
    • format_quote Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. DLRLC
    • format_quote Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. DLRLC
    • 1.1. învechit Colecționar de obiecte antice. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Arheolog. DEX '09 DLRLC
        sinonime: arheolog
        • format_quote Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.