9 definiții pentru almar
Explicative DEX
ALMAR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.
ALMAR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
❍ALMAR (pl. -are, -aruri) sn. Trans. Dulap [ung. almariom].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALMAR, almare și almaruri, s. n. (Transilv.) Dulap. – Variantă: armar s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALMAR, almare, s. n. (Reg.) Dulap de ținut alimente. – Magh. almáriom.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMAR s. n. v. almar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
almar (reg.) s. n., pl. almare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
almar (reg.) s. n., pl. almare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
almar s. n., pl. almare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
almar (almare), s. n. – Dulap. – Var. almariu, armar(iu). Istr. armor. Lat. armarium, poate direct în var. (Pușcariu 66; REW 625; DAR); cf. vegl. armar, it. armadio, v. fr. almaire, armaire (› fr. armoire). Din lat. s-a transmis aproape tuturor limbilor europene, cf. germ. Almer, ngr. ἀρμάρι, alb. armar (probabil din it.), cr. ormar, orman (de unde, în Banat, orman „dulap”), mag. almáriom, ceh. (j)almara, pol. almarya. În rom., în forma almar, provine probabil din slov. almara (cf. Berneker 30) sau din mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Gáldi, Dict., 102). A fost întărit în parte de contactul cu fr. armoire › rom. armuar. Cu formele sale anterioare este pop. numai în Trans. și Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
almar, almaresubstantiv neutru
- 1. Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dulap
etimologie:
- almáriom DEX '98 DEX '09