ALALTĂSEARĂ adv. în seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (= aialaltă) + seară.

alaltăseară av [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 449 / V: (reg) alaltăsară / A: alaltăseară / E: alalt, ~ă + seară] 1 În seara zilei de alaltăieri. 2 (Înv; îe) Mai ~ (Într-una din) serile trecute.

ALALTĂSEARĂ adv. 1 Seara înainte de aseară ¶ 2 Mai ~, acum cîteva seri, într’o seară nu de mult: m’au fermecat... mult mai ~ la teatru (ALECS.) [alaltă + seară].

ALALTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (=aialaltă) + seară.

ALALTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. N-ai văzul ce a fost alaltăseară la Garani? CAMIL PETRESCU, T. O 191. Badea... a plecat de alaltăseară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124.

ALALTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Din alaltă (= aialaltă) + seară.

ALALTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai ~ una din serile trecute. [Sil. -sea-] /alaltă + seară

aláltăseară adv. În seara de alaltăĭerĭ. – Și alaltaseară.

alaltăsară av vz alaltăseară

alaltăseară (fam.) adv.

alaltăseară (fam.) adv.

alaltăseară adv.

alaltăseară

alaltăseară.