19 definiții pentru acordeon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

acordeon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr accordeon, ger Akkordeon] Instrument muzical portativ cu burduf, clape și bași, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii.

*ACORDEON (pl. -oane) sn. 🎼 Instrument muzical cu foi și cu 1-3 rînduri de clape de o parte și de alta (🖼 17) [fr. < germ.].

ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foaie și cu unul sau două rînduri de clape. V. armonică. Cînd sala s-a umplut, un acordeon răsună și cîntăreții anunțați apar pe estradă. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. Cu haina roasă la un cot și cîrpită la celălalt, pe cap cu o pălărie în stil «acordeon», scoboram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. – Pronunțat: -de-on.

ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale și cu unul sau mai multe rînduri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordéon.

ACORDEON s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon].

ACORDEON s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon)

ACORDEON ~oane n. Instrument muzical portativ cu butoane. [Sil. -de-on] /<fr. accordeon, germ. Akkordeon

acordeon n. un fel de armonică inventată la Viena de Damian în 1825.

*acordeón n., pl. -oáne (fr. accordéon, d. germ. akkordion, cuvînt fabricat). Armonică cu clape, inventată la 1825 la Viena de Damian.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acordeon (desp. -de-on) s. n., pl. acordeoane

acordeon (-de-on) s. n., pl. acordeoane

acordeon s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acordeon, instrument de suflat cu burduf și cu lame (dispuse ca la muzicuță*). Provine din armonică (1), bandoneon și concertină*. Spre deosebire de armonică, la a. butoanele de la mâna dreaptă au fost înlocuite cu o claviatură* (atât butoanele cât și clapele* acționând supapele ce permit accesul aerului spre lame, punându-le în vibrație); de asemenea, burduful, acționat în ambele sensuri, produce prin inspirarea sau expirarea aerului aceleași sunete. Prin acționarea claviaturii se obține scara cromatică, iar prin apăsarea butoanelor – „bașii” care acompaniază melodia. Aceștia sunt – în funcție de numărul butoanelor – dublați de terța* majoră* sau minoră*, de un acord* de septimă* de dominantă, de septimă micșorată etc. Unele a. sunt prevăzute și cu registre (II, 2) ce permit modificarea timbrului*. Relativ simplu de mânuit, a. a devenit un instr. prin excelență pop., fiind utilizat și în muzica ușoară. Acordurile standard ale acompaniamentului* ca și timbrul său n-au permis însă pătrunderea sa în formații de muzică clasică; în muzica actuală i se acordă uneori un rol concertant (2).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea burlanul acordeon expr. a avea pantalonii șifonați

Intrare: acordeon
  • silabație: -de-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordeon
  • acordeonul
  • acordeonu‑
plural
  • acordeoane
  • acordeoanele
genitiv-dativ singular
  • acordeon
  • acordeonului
plural
  • acordeoane
  • acordeoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acordeon, acordeoanesubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    • format_quote Cînd sala s-a umplut, un acordeon răsună și cîntăreții anunțați apar pe estradă. ANGHEL, PR. 190. DLRLC
    • format_quote figurat Cu haina roasă la un cot și cîrpită la celălalt, pe cap cu o pălărie în stil «acordeon», scoboram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.