14 definiții pentru accentuare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.

ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.

accentuare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 148 / Pl: ~uări / E: accentua] 1 Marcare prin accent (1) Si: accentuat1 (1). 2 (Fig) Reliefare.

*ACCENTUARE, *ACCENTUAȚIUNE, *ACCENTUAȚIE sf. Faptul de a accentua [fr. accentuation].

ACCENTUARE, accentuări s. f. Acțiunea de a accentua. 1. Marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvînt; scoaterea în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii. Accentuarea silabei penultime. 2. Fig. Sporire, creștere. Dezmățul militarismului duce la intensificarea procesului de descompunere a sistemului de credit capitalist, la accentuarea inflației, la zdruncinarea întregului sistem de credit monetar și financiar al capitalismului, la creșterea costului vieții și la agravarea mizeriei maselor populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 6/4. – Pronunțat: -tu-a-.

ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-]

ACCENTUARE s.f. Acțiunea de a (se) accentua; accentuație. [Pron. -tu-a-. / < accentua].

accentuare s. f. (arh.) ◊ „Domină blocurile de P + 4 nivele cu accentuări, adică blocuri de P + 8 nivele [...]” R.l. 11 XI 86 p. 1 (din accentua; DEX, DN3, alte sensuri)

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

accentuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuării (desp. -tu-ă-); pl. accentuări

accentuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuării (-tu-ă-); pl. accentuări

accentuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. accentuării (sil. -tu-ă-); pl. accentuări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACCENTUARE s. 1. accentuație. (O ~ corectă a cuvintelor.) 2. evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

ACCENTUARE s. evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

Intrare: accentuare
accentuare substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuare
  • accentuarea
plural
  • accentuări
  • accentuările
genitiv-dativ singular
  • accentuări
  • accentuării
plural
  • accentuări
  • accentuărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

accentuare, accentuărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) accentua. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: accentuație
    • 1.1. Marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvânt; scoaterea în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii; accentuat. MDA2 DLRLC
      sinonime: accentuat
      • format_quote Accentuarea silabei penultime. DLRLC
    • 1.2. figurat Reliefare. MDA2
      sinonime: reliefare
    • 1.3. figurat Creștere, sporire. DLRLC
      • format_quote Dezmățul militarismului duce la intensificarea procesului de descompunere a sistemului de credit capitalist, la accentuarea inflației, la zdruncinarea întregului sistem de credit monetar și financiar al capitalismului, la creșterea costului vieții și la agravarea mizeriei maselor populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 6/4. DLRLC
etimologie:
  • vezi accentua DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.