empire a [At: ARH. OLT. V, 332 / P: ampir / E: fr Empire] (Îs) Stil ~ Stil în arhitectură și în arta decorativă și aplicată caracterizat prin monumentalitate fastuoasă, prin folosirea emblemelor militare și prin bogăția decorațiilor interioare, care s-a impus în timpul dominației napoleoniene.

EMPIRE adj. invar. Stil empire = stil în arhitectură și în arta decorativă și aplicată, caracterizat prin monumentalitate fastuoasă, prin folosirea emblemelor militare și prin bogăția decorațiilor interioare, care s-a impus în timpul ocupației napoleoneene. [Pron. ampir. / < fr. (style) Empire].

EMPIRE AMPIR/ adj. inv. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate și somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare. (< fr. /style/ Empire)

Empire (stil în artă) (fr.) [pron. ãpir] (desp. -pi-re) s. propriu n.

!Empire (fr.) [pron. ăpir] (-pi-re) s. propriu n.

empire s. n. [pron. fr. ampir]

EMPIRE (cuv. fr.) [ãpír] s. n. Stil ~ = stil apărut în Franța în timpul lui napoleon I, la începutul sec. 19, care durează până către 1830. Se dezvoltă mai ales în arhitectură și în artele decorative și aplicate. Continuând stilul directoire, inspirat din arta antichității greco-romane și din cea egipteană, se caracterizează în arhitectură prin monumentalitate și austeritate (Arc du Carrousel de Ch. Percier și P. Fontaine, Arcul de Triumf din piața l’Etoile de J.F. Chalgrin, Palatul Bursei din Paris), iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.