EMPIRE (cuv. fr.) [ãpír] s. n. Stil ~ = stil apărut în Franța în timpul lui napoleon I, la începutul sec. 19, care durează până către 1830. Se dezvoltă mai ales în arhitectură și în artele decorative și aplicate. Continuând stilul directoire, inspirat din arta antichității greco-romane și din cea egipteană, se caracterizează în arhitectură prin monumentalitate și austeritate (Arc du Carrousel de Ch. Percier și P. Fontaine, Arcul de Triumf din piața l’Etoile de J.F. Chalgrin, Palatul Bursei din Paris), iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.