17 definiții pentru țâmburuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.

ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâmburuc s. n., pl. țămburuce

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: țâmburuc
țâmburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucul
  • țâmburucu‑
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucele
genitiv-dativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucului
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucelor
vocativ singular
plural
țimburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimburuc
  • țimburucul
  • țimburucu‑
plural
  • țimburuce
  • țimburucele
genitiv-dativ singular
  • țimburuc
  • țimburucului
plural
  • țimburuce
  • țimburucelor
vocativ singular
plural
țumburug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimbirlic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmpric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmburic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmpurug substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugul
  • țâmpurugu‑
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugele
genitiv-dativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugului
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugelor
vocativ singular
plural
țumburuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâmburuc, țâmburucesubstantiv neutru

  • 1. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
etimologie:
  • cf. țumburuș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.