țoșcă [At: CIHAC, II, 405 / V: țoașcă (Pl: țoaște), to~ / Pl: țoște, țoști / E: nct] 1-2 sf (Mol) (Conținutul unui) săculeț de pânză în care se țin diferite obiecte, bani etc. 3 a (Mol) Plin. 4 sf (Reg; lpl; îf țoaște) Sarmale. 5 sf (Rar) Turnură la rochie. 6 sf (Reg) Bucată dintr-o țesătură mai groasă (de lână, de cânepă etc.) prinsă de patru țăruși pentru a improviza în timpul lucrului la câmp un fel de leagăn pentru copil.

ȚOȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f.

țoșcă f. Mold. traistă mică. [Origină necunoscută].

țóșcă adv. (cp. cu țușcă). Est. Torbă, traĭstă. Adv. Doldora, zolcă, bucșit, tixit, foarte plin (unflat): cu punga toșcă de banĭ.

toșcă sf vz țoșcă¹

țoașcă¹ sf vz țoșcă

TOȘCĂ s. f. v. țoșcă.

toșcă f. adv. Mold. doldora: o pungă toșcă de bani CR. [Origină necunoscută].

țoșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țoștii; pl. țoști

țoșcă (reg.) s. f., g.-d. art. țoștii; pl. țoști

țoșcă s. f., g.-d. art. țoștii; pl. țoște

ȚOȘCĂ s. v. săculeț, săcușor, tolbă.

țoșcă s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR. TOLBĂ.

toșcă adv. (reg.) doldora.