ȚOȘCĂ, țoști, s. f. (Și în forma toșcă) Săculeț, trăistuță, tașcă. Voinicul a scos o țoșcă de bani, i-a numărat. POPA, V. 17. Săpunul uscat se păstrează în țoști, în pod. PAMFILE, I. C. 61. Călugărul avea o țoșcă cu galbeni și acuma nu știa ce să facă cu dînșii. I. CR. IV 45. ◊ Loc. adj. Țoșcă de... = doldora de..., plin de... Dă babei vreo cîteva gîturi de rachiu și apoi îi mai întinde și o pungă toșcă de bani. CREANGĂ, P. 171. – Variantă: toșcă s. f.