15 definiții pentru țigănie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNIE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.

țigănie sf [At: (a. 1570) DERS / V: (îvr) ațiganie / Pl: ~ii / E: țigan + -ie] 1 Fel de a fi al țiganilor (1). 2 Viață de țigan (1). 3 (Fig) Comportare urâtă. 4 (Fig) Faptă urâtă. 5 (Fig) Târguială excesivă. 6 (Fig) Scandal. 7 (Fig) Zgârcenie. 8 Totalitate a țiganilor (1) care trăiesc în aceeași colectivitate Si: țigănime (1). 9 Mulțime de țigani (1) Si: țigănime (2). 10 Așezare de țigani (1). 11 Parte a unei localități locuită de țigani (1) Si: țigănime (3).

ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.

ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; p. ext. cartier, parte a unei localități locuită de țigani. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. 2. (Ieșit din uz) Faptă, manieră urîtă. Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10.

ȚIGĂNIE ~i f. 1) Mahala locuită de țigani. 2) fig. Gălăgie mare. 3) peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4) v. ȚIGĂNIME. [G.-D. țigăniei] /țigan + suf. ~ie

țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită.

țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țigănie (adesea peior.) s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile (desp. -ni-i-)

țigănie s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile

țigănie s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (cartiere, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIGĂNIE s. 1. v. țigănime. 2. v. hărmălaie.

ȚIGĂNIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

țigănie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal

Intrare: țigănie
țigănie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănie
  • țigănia
plural
  • țigănii
  • țigăniile
genitiv-dativ singular
  • țigănii
  • țigăniei
plural
  • țigănii
  • țigăniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigănie, țigăniisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani. DEX '09 DLRLC
    sinonime: țigănime
    • format_quote Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. DLRLC
    • format_quote Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. DLRLC
    • format_quote Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. DLRLC
  • 2. prin extensiune Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. DEX '09
  • 3. figurat Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10. DLRLC
etimologie:
  • Țigan + sufix -ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.