ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; p. ext. cartier, parte a unei localități locuită de țigani. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. 2. (Ieșit din uz) Faptă, manieră urîtă. Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10.