15 definiții pentru țigancă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGANCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că.

ȚIGANCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că.

țigancă [At: (a. 1533) DERS / V: aț~ / Pl: țigănci, ~ce / E: țigan + -că] 1-2 sf, a (Femeie) care face parte din neamul țiganilor (1). 3 sf Soție de țigan (1). 4 a (Îs) Mere țigănci (sau ~nce) (roșii) Varietate de mere de culoare roșie-închisă, cu gust dulce, dar ușor înecăcios. 5 a (Îs) Prune țigănci Nume dat unei varietăți de prune nedefinite mai îndeaproape. 6 sf Epitet pentru o femeie brunetă. 7 sf Epitet pentru o femeie cu apucături rele. 8 sf (Reg) Oaie. 9 sf (Reg) Vacă. 10 sf (Reg) Cățea (2). 11 sf (Bot; reg) Varietate de begonie cu frunze și flori viu colorate și miros pătrunzător Si: gheață (Begonia semperflores). 12 sf (Bot; reg) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 13 sf (Bot; reg; lpl; îf țigance) Crăițe (Tagetes patula). 14 sf (Bot; reg) Numele unei buruieni nedefinite mai îndeaproape. 15 sf (Iht; reg) Pește de culoare neagră-albăstrie pe spate, apreciat pentru carnea sa gustoasă Si: văduvioară (Leuciscus idus). 16 sf (Iht; Olt) Pește migrator, răpitor cu aspect de clean. 17 sf (Mai ales art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 sf (Mai ales ) Melodie după care se execută țiganca (17). corectat(ă)

ȚIGANCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie din neamul țiganilor. Trăsura prințului opri la peron și două țigănci tinere veniră să-l ajute pe boier să se dea jos. DUMITRIU, N. 33. Țigăncile vindeau flori abia ieșite de sub zăpadă. C. PETRESCU, S. 167. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular.

ȚIGANCĂ ~ănci f. Femeie care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă. [G.-D. țigăncii; Pl. și țigance] /țigan + suf. ~că

țigancă f. 1. femeia țiganului; 2. (Banat) Bot. sugel.

țigan, ~ă [At: (a. 1385) DERS / V: (îvr) a~ sm / E: vsl циганиы] 1 smf (Adesea cu determinări care indică ocupația sau modul de viață) Persoană care face parte dintr-o populație originară din India (vorbind o limbă indoeuropeană) și răspândită în Europa și în alte părți ale lumii Si: rom1. 2 smp Populație alcătuită din țigani (1) Si: rom1. 3 sm (Reg; gmț) Luna ~ilor Februarie. 4 sm (Mol; îcs) Când se duc ~ii la lemne Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 sm (Mol; îacs) Melodie după care se execută țiganul (4). 6 sm (Trs; îs) În ~ Numele unui joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 7 sm (Ent; reg; îc) ~-de-pământ Scripcar (Saperola carcharias). 8 sm (Îe) A arunca moartea în ~i A arunca vina pe altul și nu pe adevăratul vinovat. 9 sm (Îe) Povestea (sau vorba) ~ului Formulă cu care vorbitorul introduce o expresie, o zicătoare, un proverb Si: cum se zice, vorba ceea, vorba ăluia, povestea cântecului. 10 sm (Îe) A se îneca ca ~ul la mal A eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. 11 sm (Îe) A se duce unde a dus mutu iapa și ~u cârlanu A se duce foarte departe. 12 sm (Îe; cu aluzie la faptul că miercurea este zi de post) A nimeri (sau a brodi) ca ~ul miercurea la stână A nimeri într-un loc în momentul cel mai neprielnic. 13 sm (Îe) A se îndesa ca ~ul la praznic A se înghesui foarte tare unde e rost de mâncare și băutură fără plată. 14-15 sm (Îe) A se muta (sau a umbla) ca ~ul cu cortul (sau ca ~ul de laie cu cortul în spinare) A se muta, a umbla din loc în loc. 16-17 sm (Îae) A fi nestatornic. 18 sm (Îe) A-și da în petic ca ~ul A-și da pe față, fără voie, anumite cusururi, vicii. 19 sm (Fam; îae) A-și da arama pe față. 20 smf Persoană, mai ales țigan (1), care practică una din ocupațiile obișnuite ale țiganilor (fierar, lăutar, căldărar, cărbunar, zidar etc.). 21 sm (Îe) A fi deprins (cu nevoile) ca ~ul cu scânteile (sau scânteia), a fi învățat (la ceva) ca ~ul cu ciocanul Se spune despre cei ce înfruntă în viață multe greutăți și necazuri. 22 sm (Îe) A-i fi milă ca ~ului de pilă A nu avea milă deloc. 23 smf Epitet pentru o persoană brunetă. 24 smf Epitet pentru o persoană cu înfățișare urâtă. 25 smf Epitet pentru o persoană cu apucături rele. 26 a Care aparține țiganilor (1) Si: țigănesc (1). 27 a Privitor la țigani (1) Si: țigănesc (2). 28 a De țigan (1) Si: țigănesc (3). 29 sm (Reg) Cal. 30 sm (Reg) Câine. 31 sf (Reg) Varietate de struguri cu boaba neagră. 32 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 33 sm (Iht; reg) Pește-lup (Aspius aspius). 34 sm (Iht; reg) Guvid (Gobius lacteus). 35 sm (Ent; reg) Numele unei insecte cu corpul negru, cu dungi albe pe spate, care, când e atinsă, scoate un țârâit specific, probabil țigănaș. 36 smp (Ban; în legătură cu verbe ca „a ploua”, „a ninge”, „a pica”) Măzăriche. 37 smp (Trs) Bucăți mici de funingine care se ridică în aer de la paiele cu care se pârlește porcul. 38 sm (Reg) Bucată mică de teren, în formă de triunghi, ce rămâne nearată Si: clin1 (2), ic. 39 sm (Reg) Petec de pământ nearat între două brazde Si: greș2 (12).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țigancă (adesea peior.) s. f., g.-d. art. țigăncii; pl. țigănci

!țigancă s. f., g.-d. art. țigăncii; pl. țigănci

țigancă s. f., g.-d. art. țigancei/țigăncii; pl. țigance/țigănci

Țigan sb. m., Țigancă sb. f. (dar: ești un țigan).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIGANCĂ s. v. sugel, urzică moartă.

țigancă s. v. SUGEL. URZICĂ MOARTĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țigancă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup, 1926: 24). – Din țigan + suf. - (DEX, MDA).

țigancă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). – Din țigan.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică.

Intrare: țigancă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigancă
  • țiganca
plural
  • țigănci
  • țigăncile
genitiv-dativ singular
  • țigănci
  • țigăncii
plural
  • țigănci
  • țigăncilor
vocativ singular
  • țigancă
  • țiganco
plural
  • țigăncilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigancă, țigăncisubstantiv feminin

  • 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (1.); soție de țigan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: țigăncușă
    • format_quote Trăsura prințului opri la peron și două țigănci tinere veniră să-l ajute pe boier să se dea jos. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Țigăncile vindeau flori abia ieșite de sub zăpadă. C. PETRESCU, S. 167. DLRLC
  • 2. articulat Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Țigan + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.