țigancă [At: (a. 1533) DERS / V: aț~ / Pl: țigănci, ~ce / E: țigan + -că] 1-2 sf, a (Femeie) care face parte din neamul țiganilor (1). 3 sf Soție de țigan (1). 4 a (Îs) Mere țigănci (sau ~nce) (roșii) Varietate de mere de culoare roșie-închisă, cu gust dulce, dar ușor înecăcios. 5 a (Îs) Prune țigănci Nume dat unei varietăți de prune nedefinite mai îndeaproape. 6 sf Epitet pentru o femeie brunetă. 7 sf Epitet pentru o femeie cu apucături rele. 8 sf (Reg) Oaie. 9 sf (Reg) Vacă. 10 sf (Reg) Cățea (2). 11 sf (Bot; reg) Varietate de begonie cu frunze și flori viu colorate și miros pătrunzător Si: gheață (Begonia semperflores). 12 sf (Bot; reg) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 13 sf (Bot; reg; lpl; îf țigance) Crăițe (Tagetes patula). 14 sf (Bot; reg) Numele unei buruieni nedefinite mai îndeaproape. 15 sf (Iht; reg) Pește de culoare neagră-albăstrie pe spate, apreciat pentru carnea sa gustoasă Si: văduvioară (Leuciscus idus). 16 sf (Iht; Olt) Pește migrator, răpitor cu aspect de clean. 17 sf (Mai ales art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 sf (Mai ales ) Melodie după care se execută țiganca (17). corectat(ă)

ȚIGANCĂ (pl. -anoe, -ănci) sf. 1 Femeie din neamul Țiganilor (🖼 5127): împăratul... avea mai înainte, ca țiitoare, o ~ foarte hîtră (SB.); copilul care va suge țîță de la o ~ nu se va deochia (GOR.); E lungă, nu-i furcă, E neagră, nu-i ~, E albă și nu-i doamnă (GOR.), ghicitoare despre „coțofană” ¶ 2 🌿 = SUGEL2 [Țigan].

ȚIGANCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie din neamul țiganilor. Trăsura prințului opri la peron și două țigănci tinere veniră să-l ajute pe boier să se dea jos. DUMITRIU, N. 33. Țigăncile vindeau flori abia ieșite de sub zăpadă. C. PETRESCU, S. 167. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular.

ȚIGANCĂ ~ănci f. Femeie care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă. [G.-D. țigăncii; Pl. și țigance] /țigan + suf. ~că

țigancă f. 1. femeia țiganului; 2. (Banat) Bot. sugel.

țigan, ~ă [At: (a. 1385) DERS / V: (îvr) a~ sm / E: vsl циганиы] 1 smf (Adesea cu determinări care indică ocupația sau modul de viață) Persoană care face parte dintr-o populație originară din India (vorbind o limbă indoeuropeană) și răspândită în Europa și în alte părți ale lumii Si: rom¹. 2 smp Populație alcătuită din țigani (1) Si: rom¹. 3 sm (Reg; gmț) Luna ~ilor Februarie. 4 sm (Mol; îcs) Când se duc ~ii la lemne Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 sm (Mol; îacs) Melodie după care se execută țiganul (4). 6 sm (Trs; îs) În ~ Numele unui joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 7 sm (Ent; reg; îc) ~-de-pământ Scripcar (Saperola carcharias). 8 sm (Îe) A arunca moartea în ~i A arunca vina pe altul și nu pe adevăratul vinovat. 9 sm (Îe) Povestea (sau vorba) ~ului Formulă cu care vorbitorul introduce o expresie, o zicătoare, un proverb Si: cum se zice, vorba ceea, vorba ăluia, povestea cântecului. 10 sm (Îe) A se îneca ca ~ul la mal A eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. 11 sm (Îe) A se duce unde a dus mutu iapa și ~u cârlanu A se duce foarte departe. 12 sm (Îe; cu aluzie la faptul că miercurea este zi de post) A nimeri (sau a brodi) ca ~ul miercurea la stână A nimeri într-un loc în momentul cel mai neprielnic. 13 sm (Îe) A se îndesa ca ~ul la praznic A se înghesui foarte tare unde e rost de mâncare și băutură fără plată. 14-15 sm (Îe) A se muta (sau a umbla) ca ~ul cu cortul (sau ca ~ul de laie cu cortul în spinare) A se muta, a umbla din loc în loc. 16-17 sm (Îae) A fi nestatornic. 18 sm (Îe) A-și da în petic ca ~ul A-și da pe față, fără voie, anumite cusururi, vicii. 19 sm (Fam; îae) A-și da arama pe față. 20 smf Persoană, mai ales țigan (1), care practică una din ocupațiile obișnuite ale țiganilor (fierar, lăutar, căldărar, cărbunar, zidar etc.). 21 sm (Îe) A fi deprins (cu nevoile) ca ~ul cu scânteile (sau scânteia), a fi învățat (la ceva) ca ~ul cu ciocanul Se spune despre cei ce înfruntă în viață multe greutăți și necazuri. 22 sm (Îe) A-i fi milă ca ~ului de pilă A nu avea milă deloc. 23 smf Epitet pentru o persoană brunetă. 24 smf Epitet pentru o persoană cu înfățișare urâtă. 25 smf Epitet pentru o persoană cu apucături rele. 26 a Care aparține țiganilor (1) Si: țigănesc (1). 27 a Privitor la țigani (1) Si: țigănesc (2). 28 a De țigan (1) Si: țigănesc (3). 29 sm (Reg) Cal. 30 sm (Reg) Câine. 31 sf (Reg) Varietate de struguri cu boaba neagră. 32 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 33 sm (Iht; reg) Pește-lup (Aspius aspius). 34 sm (Iht; reg) Guvid (Gobius lacteus). 35 sm (Ent; reg) Numele unei insecte cu corpul negru, cu dungi albe pe spate, care, când e atinsă, scoate un țârâit specific, probabil țigănaș. 36 smp (Ban; în legătură cu verbe ca „a ploua”, „a ninge”, „a pica”) Măzăriche. 37 smp (Trs) Bucăți mici de funingine care se ridică în aer de la paiele cu care se pârlește porcul. 38 sm (Reg) Bucată mică de teren, în formă de triunghi, ce rămâne nearată Si: clin¹ (2), ic. 39 sm (Reg) Petec de pământ nearat între două brazde Si: greș² (12).

ȚIGAN sm. Individ din neamul Țiganilor (👉 P. IST.) pe care Românul îl ironizează în tot chipul și-l încarcă cu toate păcatele pe care și le poate imagina omul: e obraznic (obraznic ca ~ul), lăudăros și fudul (tot ~ul își laudă ciocanul 👉 CIOCAN² I 1), hoț (~ul, pînă nu fură, nu se ține om), mincinos (minte ca ~ul), necredincios (și-a pierdut credința ca ~ul biserica, aluzie la biserica de caș, pe care și-ar fi clădit-o Țiganii 👉 CREDINȚĂ9), lipsit de cinste (bani au și ~ii, dar n’au cinste 👉 BAN¹7), prost și neîndemînatec (s’a înnecat ca ~ul la mal 👉 ÎNNECA II, 2), nu știe să prețuească ce e bun (ce știe ~ul ce e șofranul! 👉 ȘOFRAN1), cerșește, se milogește, se tocmește din cale afară, etc. etc.; 👉 și CÎRLAN I, 2, MOARTE2, NOROC2, SPÎNZURA I, 2; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului”, de unde și poreclele de „cioară”, „coțofană”, ce i se dau mai adesea, pe lîngă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (👉 FARAON1, IGHIPTEAN), la numele ce adoptă de preferință (👉 STANCĂ2, DANCIU), la cîte o pățanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viață, se deosebesc Țiganii „netoți” (👉 NETOT2), „de laie” sau „lăieși” (👉 LAIE1, LĂIAȘ), „de șatră” (👉 ȘATRĂ2) și „de vatră” (👉 VATRĂ2); după ocupațiune, Țiganii sînt fierari, lăcătuși, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase sînt superstițiile privitoare la Țigani: cînd te întîlnești cu un ~, îți merge bine (GOR.); să nu dai de pomană ouă la ~i, că-ți fură cioara puii (GOR.); ~ să nu botezi, că pe ceea lume te trage la iad (GOR.), etc. [vsl. ciganinǔ].

❍ȚIGANĂ (pl. -ane) sf. = ȚIGANCĂ: rușine să-ți fie, scroafă și ~ă! (ȚICH.).

ȚIGĂNCUȘĂ (pl. -ușe) sf. 1 dim. ȚIGANCĂ ¶ 2 pl. 🌿 = VÎZDOAGĂ1.

ȚIGĂNCUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. ȚIGANCĂ: iată că găsesc o ~ sdrențeroasă și lihnită (CAR.).

țigancă (adesea peior.) s. f., g.-d. art. țigăncii; pl. țigănci

!țigancă s. f., g.-d. art. țigăncii; pl. țigănci

țigancă s. f., g.-d. art. țigancei/țigăncii; pl. țigance/țigănci

Țigan sb. m., Țigancă sb. f. (dar: ești un țigan).

ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică.

ȚIGANCĂ s. v. sugel, urzică moartă.

țigancă s. v. SUGEL. URZICĂ MOARTĂ.

țigáncă, adj., s.f. 1. (Oaie) cu lâna de culoare neagră. 2. Cu țiganca, obicei de Anul Nou, în zona Codru: „Să îmbracă de țâgani, cu haine uzate și să duc pă la căși. Își prefac vocea cum vorbesc țâganii, să nu fie cunoscuți” (Bilțiu, 2009: 136). ■ (onom.) Țiganca, nume de oaie cu lâna neagră. – Din țigan + suf. -că (DEX, MDA).

țigancă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup, 1926: 24). – Din țigan + suf. -că (DEX, MDA).

țigancă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). – Din țigan.