șuiță sf [At: CIHAC II, 395 / P: șu-i~ / V: (reg) șuiț (A și: ~iț) sm / A și: șui~ / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Mamifer rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și cu coada scurtă (Spermophilus citellus). 2 (Zlg) Orbeț (Spalax microphthalus). 3 (Zlg) Veveriță (Sciurus vulgaris).

ȘUIȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițe – cari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.

șúiță f., pl. e (cp. cu vsl. šuica, stînga, nsl. šujca, curmeziș). Vest. Un fel de popondoc maĭ mare (spermóphilus citillus).

șuiț sm vz șuiță

șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.

șuiță (reg.) (desp. șu-i-) s. f., g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

șuiță (reg.) (șu-i-) s. f., g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

șuiță s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

ȘUIȚĂ s. v. orbete.

șuiță s. v. ORBETE.

șuiță (șuiță), șuițe (șuițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.