ștrec sn [At: CONTEMP, 1957, nr. 550, 2/4 / V: (reg) striec, ~reac, ~ric sn, ~echie, ~rică sf / Pl: ~uri / E: ger Strecke] 1 (Reg) Cale ferată. 2 (Trs; Mar; pan) Parte a joagărului, constând din două șine (8) de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3 (Trs) Loc de trecere peste calea ferată. 4 (Trs) Galerie (în mină).

striec sn vz ștrec

ștreac sn vz ștrec

ștrechie sf vz ștrec

ștric⁴ sn vz ștrec

ștrică sf vz ștrec

ștrec s. n., pl. ștrecuri

ȘTREC s. v. cale ferată, drum-de-fier, galerie, linie ferată.

ștrec s. v. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. GALERIE. LINIE-FERATĂ.

ștrec, ștrecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferată. 2. parte a joagărului, constând din două șine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3. loc de trecere peste linia ferată. 4. galerie de mină.

ștréc, s.n. (reg.) Cale ferată: „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu, 1999: 196). ■ (top.) La ștrec, fânațe în Cufoia (Vișovan, 2002); Pe ștrec, top. în Dumbrăvița. (Trans., Banat, Maram., Bucov.). – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (MDA).

ștrec, s.n. – (reg.) Cale ferată (Trans., Banat, Maram., Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (top.) La ștrec, fânațe în Cufoia (Vișovan, 2002). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu, 2008: 85; MDA).

ștrec, s.n. – Cale ferată (în Trans., Banat, Maram. și Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu 1999: 196). La ștrec, fânațe în Cufoia-Lăpuș (Vișovan 2002). – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu 2008:85).