18 definiții pentru șpriț (aparat)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze.

ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze.

șpriț2 sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / V: (reg) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spritz (wasser, -wurf etc.)] 1 (Buc; în exploatarea lemnului) Apă care se toarnă pe uluc pentrua ușura alunecarea buștenilor. 2 (Buc; îlv) A da ~ A șprițui2 (2). 3 (Mol) Mortar1. 4 (Reg) Temelie a casei.

șpriț1 sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spritzer] 1 Băutură obținută din vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. 2 (Prc) O anumită cantitate de șpriț1 (1).

șpriț5 sn [At: LTR2 / V: (reg) sf / Pl: ~uri / E: ger Spritze cf ger Spritz (werk, -gerät, -apparat)] 1 (Ban; Trs) Pompă de incendiu. 2 (Buc; Trs) Vermorel. 3 (Buc; îf șpriță) Pompă mică cu care se fac spălături interne la animale. 4 (Reg; îaf) Pompă mică folosită la îndepărtarea albinelor când roiesc. 5 (Reg) Aparat întrebuințat la umplutul câmaților. 6 Aparat întrebuințat la ornarea prăjiturilor. 7 Cantitate de cremă aruncată cu presiune cu șprițul5 (6). 8 (Ban; Trs) Pușcoci (de soc).

ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țîșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze].

ȘPRIȚ2 s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șpriț s. n., pl. șprițuri

șpriț (băutură, aparat) s. n., pl. șprițuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpriț2, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.

șpriț1, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei.

Intrare: șpriț (aparat)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpriț
  • șprițul
  • șprițu‑
plural
  • șprițuri
  • șprițurile
genitiv-dativ singular
  • șpriț
  • șprițului
plural
  • șprițuri
  • șprițurilor
vocativ singular
plural
spriț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șpriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpriț, șprițurisubstantiv neutru

  • 1. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. DEX '09 DN
  • 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. DN
  • 3. Strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. MDN '00
    sinonime: mortar
  • 4. Vermorel. Sinonime
    sinonime: vermorel
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.