ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

șpraiț sn [At: DT / V: (reg) sp~, ~is, ~it, ~aț / Pl: ~uri / E: ger Spreize] 1 Proptea. 2 (Trs; Mol) Bârnă folosită în construcția casei. 3 (Trs; Mol) Fiecare dintre chingile de lemn care leagă căpriorii unei case pentrua le mări rezistența. 4 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de lemn care se bat pe pereții unei case de țară ca să țină tencuiala sau lutul. 5 (Reg) Bucată de lemn care se pune lateral sub bușteni sau sub bârne pentru a le împiedica temporar rostogolirea. 6 (Buc) Fiecare dintre traversele de lemn puse de-a curmezișul dmmurilor forestiere pentrua înlesni târârea buștenilor. 7 (Buc; prin confuzie cu șpranț) Fiecare dintre capetele rotunjite cu toporul ale unui buștean. 8 (Buc; Mol; prin confuzie cu șlaiț) Dig (1). 9 Ecluză care permite trecerea plutelor din lacul de acumulare în albia râului.

ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

ȘPRAIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss].

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize)

ȘPRAIȚ ~uri n. Piesă de lemn folosită la sprijinirea temporară a malurilor unei săpături, a unei porțiuni dintr-o construcție etc. /<germ. Spreize

spraiț sn vz șpraiț

șprais sn vz șpraiț

șprait sn vz șpraiț

șpraț sn vz șpraiț

șpraiț (reg.) s. n., pl. șpraițuri (desp. șprai-)

șpraiț (reg.) s. n., pl. șpraițuri

șpraiț s. n., pl. șpraițuri

ȘPRAIȚ s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

șpraiț s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.