ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.

șoricel sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) so~, ~recel / Pl: ~ei / E: șoarece + -el] 1-12 (Șhp) Șoarece (1-6) (mic) Si: șoricuț (1-12), (reg) șoricaș (1-12). 13 Pui de șoarece (1-6) Si: șoricuț (13), (reg) șoricaș (13). 14 (Pop) Obiect lucrat în formă de șoarece (1-6), care se folosește ca momeală la pescuit. 15 (Mol; art.) Horă cu strigături. 16 (Mol; art.) Melodie după care se execută șoricelul (15). 17 (Reg; lpl) Boală a cornutelor mari și a cailor, care se manifestă prin apariția unor umflături dureroase sub piele, în regiunea abdomenului, a gâtului, sub urechi, pe cap sau pe picioare. 18 (Mdv; Trs; lpl) Emfizem pulmonar (la cai). 19 (Mdv; reg; lpl) Zâmbre. 20 (Mdv; reg; lpl) Răpciugă. 21 (Reg; lpl) Boală a cailor care se manifestă prin îngroșarea pieii sub genunchii picioarelor din spate sau deasupra genunchilor picioarelor din față. 22 (Bot; pop) Bătrâniș (Erigeron canadensis). 23 (Pop) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu florile galbene-verzui Si: (reg) codițucă (Myosorus minimus). 24 (Bot; îvr) Miozotis (Myosotis silvatica). 25 (Orn; Mol) Ochiul-boului (Troglodytes parvulus).

ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.

ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece. Mița se joacă cu șoricelul. NEGRUZZI, S. III 431. Gînd vede un șoricel, țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. ◊ Compus: coada-șoricelului v. coadă (1). 2. (Popular) Boală de vite care provoacă umflături sub piele, mai ales în regiunea pîntecelui sau sub urechi. – Variantă: șorecel s. m.

ȘORICEL ~i m. pop. (diminutiv de la șoarece) Boală a vitelor caracterizată prin apariția unor umflături dureroase șub piele. /șoarece + suf. ~el

șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.

șoricél m., pl. eĭ. Șoarice mic. O plantă ranunculacee (myosórus minimus). Coada șoriceluluĭ. V. coadă.

șorecel sm vz șoricel

ȘORECEL s. m. v. șoricel.

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel, -cei.

a da apă la șoricei expr. a plânge.

ȘORICEL s. v. bătrâniș.

ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.

ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.

șoricel s. v. BĂTRÎNIȘ.