18 definiții pentru șoricel
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.
șoricel sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) so~, ~recel / Pl: ~ei / E: șoarece + -el] 1-12 (Șhp) Șoarece (1-6) (mic) Si: șoricuț (1-12), (reg) șoricaș (1-12). 13 Pui de șoarece (1-6) Si: șoricuț (13), (reg) șoricaș (13). 14 (Pop) Obiect lucrat în formă de șoarece (1-6), care se folosește ca momeală la pescuit. 15 (Mol; art.) Horă cu strigături. 16 (Mol; art.) Melodie după care se execută șoricelul (15). 17 (Reg; lpl) Boală a cornutelor mari și a cailor, care se manifestă prin apariția unor umflături dureroase sub piele, în regiunea abdomenului, a gâtului, sub urechi, pe cap sau pe picioare. 18 (Mdv; Trs; lpl) Emfizem pulmonar (la cai). 19 (Mdv; reg; lpl) Zâmbre. 20 (Mdv; reg; lpl) Răpciugă. 21 (Reg; lpl) Boală a cailor care se manifestă prin îngroșarea pieii sub genunchii picioarelor din spate sau deasupra genunchilor picioarelor din față. 22 (Bot; pop) Bătrâniș (Erigeron canadensis). 23 (Pop) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu florile galbene-verzui Si: (reg) codițucă (Myosorus minimus). 24 (Bot; îvr) Miozotis (Myosotis silvatica). 25 (Orn; Mol) Ochiul-boului (Troglodytes parvulus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece. Mița se joacă cu șoricelul. NEGRUZZI, S. III 431. Gînd vede un șoricel, țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. ◊ Compus: coada-șoricelului v. coadă (1). 2. (Popular) Boală de vite care provoacă umflături sub piele, mai ales în regiunea pîntecelui sau sub urechi. – Variantă: șorecel s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICEL ~i m. pop. (diminutiv de la șoarece) Boală a vitelor caracterizată prin apariția unor umflături dureroase șub piele. /șoarece + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoricél m., pl. eĭ. Șoarice mic. O plantă ranunculacee (myosórus minimus). Coada șoriceluluĭ. V. coadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șorecel sm vz șoricel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECEL s. m. v. șoricel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoricel, -cei.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘORICEL s. v. bătrâniș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoricel s. v. BĂTRÎNIȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a da apă la șoricei expr. a plânge.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoricel, șoriceisubstantiv masculin
-
- Mîța se joacă cu șoricelul. NEGRUZZI, S. III 431. DLRLC
- Cînd vede un șoricel, țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. DLRLC
-
- 2. Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Șoarece + sufix -el. DEX '09 DEX '98