9 definiții pentru șonțit
Explicative DEX
șonțit, ~ă [At: DRĂGHICI, R. 237/9 / V: (reg) ~ntit / Pl: ~iți, ~e / E: șonți1] 1-4 smf, a (Reg; adesea dep; d. ființe) Șchiop (1-4). 5-6 a, av (Reg) Șchiopătat2 (2-3). 7 a (Mun; d. picioare) Schilodit. 8-9 smf, a (Mol) (Persoană) pocită. 10-11 smf, a (Mol) (Persoană) caraghioasă. 12 a (Reg; pex; d. obiecte) Strâmb. 13 a (Reg; pex; d. obiecte) Înclinat.
ȘONȚIT, -Ă, șonțiți, -te, adj. (Despre ființe) Schilodit, șchiop, infirm; (despre lucruri) strîmb, diformat, aplecat într-o parte. Masa îi va părea strîmb pusă, patul șonțit, perdelele într-o parte. GHEREA, ST. CR. I 65. ◊ Fig. Au rădicat astă literatură țigărită și șonțită, fără noimă, fără cap și rădăcină. RUSSO, S. 50. ◊ (Adverbial) Se îmbrăca cu ele pe dos și șonțit. DRĂGHICI, R. 237. ◊ (Substantivat, ca termen depreciativ pentru oameni) (Cu pronunțare regională) Ai să-mi dai samă de pehlivăniile tale, șonțîtule. ALECSANDRI, T. II 930.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘONȚIT, -Ă, șonțiți, -te, adj. (Reg.) Schilodit, șchiop, infirm. ♦ Fig. (Despre lucruri) Strîmb, deformat. – V. șonți1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
șonțít, -ă adj. (d. șonț). Fam. Cu mers ridicul saŭ cu haĭnele așezate ridicul pe trup (șolcăit): cine-ĭ șonțita asta? Adv. A merge șonțit, a nu merge normal, a cam șchĭopăta saŭ a te schimosi în mers.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șontit, ~ă a vz șonțit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ȘONȚIT adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘONȚIT adj. v. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, șchiop, urât, urâțit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șonțit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUȚIT. STRÎMB. STRÎMBAT. ȘCHIOP. URÎT. URÎȚIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șonțit adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
șonțit, șonțităadjectiv
- 1. Despre ființe: infirm, invalid, schilod, schilodit, șchiop. DLRLC DLRM
- Ai să-mi dai samă de pehlivăniile tale, șonțîtule. ALECSANDRI, T. II 930. DLRLC
-
- Masa îi va părea strîmb pusă, patul șonțit, perdelele într-o parte. GHEREA, ST. CR. I 65. DLRLC
- Au rădicat astă literatură țigărită și șonțită, fără noimă, fără cap și rădăcină. RUSSO, S. 50. DLRLC
- Se îmbrăca cu ele pe dos și șonțit. DRĂGHICI, R. 237. DLRLC
-
-
etimologie:
- șonți (1.) DLRLC DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.