3 definiții pentru șoimărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOIMĂRI, șoimăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A desfigura, a poci. – Cf. șoiman.
A ȘOIMĂRI ~esc tranz. pop. (persoane) A schilodi sau a desfigura prin vrăji. /Din șoiman
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoimări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoimăresc, imperf. 3 sg. șoimărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoimărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: șoimărire
șoimărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
șoimări, șoimărescverb
-
- După ce le-ai aflat [comorile], cum să le intri în stăpînire fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor? C. PETRESCU, R. DR. 138. DLRLC
-
etimologie:
- șoiman DEX '09 DEX '98