ȘINĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

șină sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 172^r/24 / V: (reg) ~nură (Pl: ~ri) / Pl: șine, (pop) șini, (reg) ~nuri / E: ger Schiene, cf pn szyna] 1 Bandă de metal care se montează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.), pentru a le mări rezistența la uzură Si: (reg) șparing². 2 (Îvp; lpl) Instrumente de tortură. 3 (Înv) Lingou. 4 (Teh) Fiecare dintre barele de oțel (sau de lemn) de la bătătorul sau de la contrabătătorul batozei. 5 (Reg) Fuscel (la războiul de țesut). 6 (Pop) Cerc de metal care se montează pe obezile roților de lemn ale unui vehicul, pentru a le feri de uzură Si: (reg) raf, șing (1). 7 Fiecare dintre barele de oțel, laminate după un anumit profil, care, fixate una în continuarea celeilalte pe traverse și dispuse în două benzi paralele, formează calea de rulare pentru unele vehicule cu roți (tren, tramvai) Si: (reg) raf, șing (2), șteangără (1). 8 (Pgn) Cale de rulare formată din șine (7) Si: (reg) raf, șing (3), șteangără (2). 9 (Spc) Cale ferată. 10 (Pan) Fiecare dintre barele (de metal), dispuse paralel, care servesc drept cale de ghidare pentru anumite piese mobile¹ din unele instalații tehnice. 11 Bandă subțire de metal care servește la fixarea paginilor unui dosar.

ȘINĂ, șine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uși, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistența la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

ȘINĂ, șine și șini, s. f. 1. Fiecare dintre barele de oțel laminat după un anumit profil, folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți (tren, tramvai etc.) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalație tehnică. Drezina fuge din ce în ce mai repede, străbate locuri necunoscute... Șinele se lungesc în urmă ca doi șerpi nesfîrșiți. C. PETRESCU, S. 44. Bagă de seamă că șina are talpă prinsă-n cîrlige zdravene, afundate-n traverse de stejar. SP. POPESCU, M. G. 27. ◊ (La sg. cu valoare de pl., subînțelegîndu-se calea de rulare) Pe șina proaspătă, s-a scos încă o locomotivă. SAHIA, N. 29. 2. Cerc de oțel (lat) care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le face mai rezistente și a le feri de uzură. O roată... se leagă, se înalță sau se îmbracă, cu șină de fier. PAMFILE, I. C. 129. Ce-i rotund și fără fund? (Șina roții). ȘEZ. XVI 171. 3. Bandă lungă de metal care se montează la uși, lăzi, butoaie și alte obiecte de lemn, pentru a le mări rezistența. Sosirăm la ușa beciurilor, unde Inochentie ne ajunse din urmă cu luminarea, o ușă de stejar în două părți, ferecată cu șini groase de fier, cu broască de cetate și cu lăcate la fel. HOGAȘ, DR. 271. O ușă cu două șini în cruce. DELAVRANCEA, O. II 353.

ȘINĂ ~e f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oțel fixate pe traverse și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu șanț. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oțel îmbrăcat pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de căruță. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, ușă etc.) pentru a-i mări rezistența. [G.-D. șinei] /<germ. Schiene

șină f. bandă de fier pe care umblă vagoanele. [Nemț. SCHIENE].

șínă f., pl. e (rut. rus. sîrb. šina, pol. szyna, ung. sin, d. germ. schiene, șină la roată). Cerc lat de fer în prejuru roateĭ ca să nu se tocească pe pavaj. Drug de fer din care se face calea pe care se rostogolesc roatele vagoanelor de tren și de tranvaĭ.

șinură¹ sf vz șină

șină s. f., g.-d. art. șinei; pl. șine

șină s. f., g.-d. art. șinei; pl. șine

șină s. f., g.-d. art. șinei; pl. șine

șină, pl. șine

șină (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. șinar, s. m. (cui de fier cu care se fixează șinele); șinui, vb. (a pune cercuri, șine); șineu, s. n. (Trans. de N, băț cu care se strînge o sfoară sau un lanț sau un fier-balot).

ȘINĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.

ȘINĂ s. 1. (reg.) raf, șing, șteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) șing, (Transilv., Ban. și Mold.) raf. (~ la roata unei căruțe.) 3. (reg.) șparing. (Sanie cu ~.)

ȘINĂ s. 1. (reg.) raf, șing, șteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) șing, (Transilv., Ban. și Mold.) raf. (~ la roata unei căruțe.) 3. (reg.) șparing. (Sanie cu ~.)

șină s. v. BARĂ. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. LINGOU. LINIE-FERATĂ.