15 definiții pentru șacal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘACAL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

ȘACAL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

șacal sm [At: ALECSANDRI, O. P. 337 / V: (înv) cea~ / Pl: ~i / E: fr chacal] 1 Mamifer carnivor sălbatic din Africa, Asia și sud-estul Europei, asemănător cu câinele, care trăiește în haite și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2 (Fig; dep) Persoană rapace, josnică.

ȘACAL, șacali, s. m. Mamifer carnivor sălbatic prezentînd unele asemănări cu vulpea și cu lupul; trăiește în haite în Africa, în Asia și în sud-estul Europei, hrănindu-se cu animale mici și cu hoituri (Canis Aureus). Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor. ANGHEL, PR. 114. Pe vechile ruine șacalul cobitor Unea cu vijelia un gemet plin de dor. BOLINTINEANU, O. 242.

ȘACAL s.m. Animal sălbatic carnivor care trăiește în haite în Africa, în Asia și în Caucaz, hrănindu-se mai ales cu hoituri. [< fr. chacal, cf. tc. çakal].

ȘACAL s. m. 1. mamifer carnivor, asemănător cu lupul, care trăiește în haite în Africa, Asia meridională și Caucaz, hrănindu-se cu hoituri. 2. (fig.) om rapace, josnic. (< fr. chacal)

ȘACAL ~i m. 1) Mamifer sălbatic asemănător cu lupul, dar de talie mai mică, care se hrănește, în special, cu hoituri. 2) fig. Persoană avida, rapace și josnică. /<fr. chacal

șacal m. un fel de câine sălbatic din Orient, care noaptea urlă trist și nesuferit.

*șacál m., pl. (fr. chacal, d. turc. çakal, care vine d. pers. šaghal). Un animal carnivor sălbatic (mijlociŭ între cîne și vulpe) care umblă noaptea în cete, atacă vitele micĭ și mănîncă și mortăcĭunĭ. (Trăĭește pin Africa și Orient și chear pînă la Dunăre). – La Cant. ceacal (d. turc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șacal (șacali), s. m. – Mamifer carnivor sălbatic, asemănător cu lupul (Canis aureus). – Var. înv. ceacal. Fr. chacal, var. (sec. XVIII) direct din tc. çakal.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șacal, șacali s. m. 1. (intl.) polițist. 2. persoană rapace / josnică.

Intrare: șacal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șacal
  • șacalul
  • șacalu‑
plural
  • șacali
  • șacalii
genitiv-dativ singular
  • șacal
  • șacalului
plural
  • șacali
  • șacalilor
vocativ singular
plural
ciacal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șacal, șacalisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor. ANGHEL, PR. 114. DLRLC
    • format_quote Pe vechile ruine șacalul cobitor Unea cu vijelia un gemet plin de dor. BOLINTINEANU, O. 242. DLRLC
  • 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.