ÎNȘELĂCIUNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare; p. ext. escrocherie, fraudă. V. minciună. S-au întrebuințat felurite mijloace – blîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90. (Cu pronunțare regională) I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.