8 definiții pentru învrăjbitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.
ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învrăjbitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: învrăjbi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă vrajbă, discordie, care ațâță la ură. 3 a (Înv) Care manifestă ură față de cineva. 4 smf (Înv) Dușman. 5 a (Înv) Care este gata de a se revolta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care seamănă vrajbă, discordie, dușmănie. Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, V. 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVRĂJBITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care învrăjbește; care stârnește vrajbă între oameni. /a învrăjbi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învrăjbitor a. și m. care învrăjbește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; f. sg. și pl. învrăjbitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
învrăjbitor, învrăjbitorisubstantiv masculin învrăjbitoare, învrăjbitoaresubstantiv feminin învrăjbitor, învrăjbitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, V. 103. DLRLC
-
etimologie:
- Învrăjbi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98