Definiția cu ID-ul 1126757:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învrăjbitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: învrăjbi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă vrajbă, discordie, care ațâță la ură. 3 a (Înv) Care manifestă ură față de cineva. 4 smf (Înv) Dușman. 5 a (Înv) Care este gata de a se revolta.