învrăjbire sf [At: COD. VOR. 148/4 / Pl: ~ri / E: învrăjbi] 1 Dușmănie. 2 Degradare a relațiilor cu cineva până la dușmănie Si: învrăjbit¹ (2), învrăjbitură. 3 Instigare la vrajbă Si: (înv) învrăjbit¹ (3), învrăjbitură (3), învrăjmășire (5), învrăjmîșit¹ (5). 4 Semănare a discordiei între oameni Si: învrăjbit¹ (4), învrăjbitură (4). 5 Animozitate (2). 6 (Înv) Pedeapsă.