ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Rar; despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

învolta [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez, învolt / E: învolt] 1-2 vir (D. flori) A (se) deschide învolt, a înflori bogat. 3 (D. flori) A înflori cu flori multe. 4 vr (Fig; d. păr) A se revărsa bogat peste umeri. 5 vr (Fig; d. manifestările oamenilor) A crește în intensitate. 6 vr (Fig; reg) A se îndrăgosti.

ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. (Despre plante) A se deschide învolt, a înflori bogat. Adormise apele, Învoltase florile. DELAVRANCEA, S. 98. ◊ Refl. Fig. Pînă în miezul verii, Rusanda se învoltase ca o gherghină. POPA, V. 321. ♦ Refl. (Despre părul capului) A se revărsa bogat, îmbelșugat. Părul bălai și lucios... se învolta în umeri. DELAVRANCEA, V. V. 97. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate, a se dezlănțui, a izbucni. Ura ce mocnea într-însul neadormită se învolta și se învolbura. M. I. CARAGIALE, C. 23.

învoltà v. 1. a-și deschide petalele: primăvara se învoaltă florile; 2. a se întinde: părul îi se învolta în umeri.

2) învólt (mă), a -á, v. refl. (d. învolb, învolt). Vechĭ. Rostogolesc grămădind (rătunzind), învolburez.

învolta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învoltează

învolta vb., ind. prez. 1 sg. învoltez, 3 sg. și pl. învoltează

ÎNVOLTA vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)

ÎNVOLTA vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)