7 definiții pentru întrajutorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare.
ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întrajutorare sf [At: SCÎNTEIA 1947, nr. 732 / Pl: ~rări / E: întru + ajutorare] (Iuz) Ajutorare reciprocă între persoane, țări, instituții etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. Politica externă a R.P.R. se bazează de asemenea pe prietenia, colaborarea și întrajutorarea frățească cu Marea Republică Populară Chineză, cu țările de democrație populară din Europa. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2513.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRAJUTORARE f. 1) v. A SE ÎNTRAJUTORA. 2) Ajutor reciproc; ajutor mutual. [G.-D. întrajutorării; Sil. într-a-] /întru + ajutorare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întrajutorare (desp. în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!întrajutorare (în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrajutorare s. f., g -d. art. întrajutorării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: în-tra-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
întrajutorare, întrajutorărisubstantiv feminin
-
- Politica externă a R.P.R. se bazează de asemenea pe prietenia, colaborarea și întrajutorarea frățească cu Marea Republică Populară Chineză, cu țările de democrație populară din Europa. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2513. DLRLC
-
etimologie:
- Întru + ajutorare DEX '09 DEX '98